Tulcea
Orașul Tulcea se află la 30 de metri altitudine și la 292 kilometri față de București. Este situat pe 7 coline din Dealurile Tulcei, pe o vatră populată continuu începând din perioada culturii Gumelnița (2900 - 2200 î.C.), continuând cu așezarea greacă Aegyssus (secolul VIII î.C.), cu portul și orașul roman din secolele I - II d.C., cu orașul numit Tulcea din vremea lui Mircea cel Bătrân. Sub stăpânirea otomană orașul decade, un reviriment înregistrându-se odată cu deschiderea canalului Sulina. Orașul a fost atestat documentar în anul 1657. S-a aflat sub stăpânire otomană între anii 1420 și 1877. În perioada 1840-1859 localitatea a fost populată cu coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania nazistă, sub lozinca Heim ins Reich (Acasă în Reich). Până la reforma admnistrativă din anul 1950 a fost reședința județului Tulcea (interbelic). După instaurarea regimului comunist în România a devenit reședința unui raion din Regiunea Dobrogea. După cel de-al doilea război mondial, orașul se extinde și se modernizează. În prezent vatra orașului atinge o suprafață de 115 kmp și o populație de 93.051 locuitori (în anul 2002). Tulcea este un oraș modern, port pentru navele de pasageri, precum și pentru cele care transportă produse industriale, mai ales materii prime și pentru navele de pescuit oceanic. Județul Tulcea este situat în așa natură, incât este accesibil de pe mare cât și pe Dunăre de către navele maritime, având un mare avantaj comercial. Tulcea este un important centru industrial - aici se realizeazandu-se construcții și reparații de nave. Tot aici se află și unicul producător de alumină calcinată din țară si un centru de exploatare a stufului. Fiind supranumit și Orașul de la Porțile Deltei Dunării, o parte din economie s-a dezvoltat in jurul turismului, fapt atestat prin construcțiile si investițiile ce s-au făcut pentru construirea de noi hoteluri si a centrelor comerciale.