Balvanyos Resort

(de la 82 Euro)

Catre oferta

Balvanyos


Așezare Stațiunea este situată în nordul județului Covasna între localitățile Turia la est și Bixad la vest, de-a lungul DJ113[3], pe cursul superior al pârâului Turia - la confluența pâraielor Sărat (Puturosu) și Bálványos. Arealul de desfășurare este larg, fiind situat atât pe versanții munților Bodocului (la nord și nord-est de Vârfului Zimbrului), cât și pe cei ai Masivului Puturosu maghiară Büdös-hegy - Ciomatu maghiară Csoma-hegy (la sud-vest de Muntele Puturosul și de Muntele Cetății). În desfășurarea ei, stațiunea se integrează sitului Natura 2000 Ciomad-Balvanyos. Pe plan local altitudinea variază între 840 și 950 m. Căi de acces Stațiunea este străbătută de drumul județean DJ113, care leagă Târgu Secuiesc - situat la intersecția DN11 cu DN11B și DN2D, de Bixad - situat pe DN12. Acesta trece prin pasul Turia (maghiară Torjai), situat între Munții Bodoc - la sud și Masivul Puturosu-Ciomatu - la nord. Din acest drum se desprinde spre nord derivația care duce la Lacul Sfânta Ana și Tinovul Mohoș.[3] La nivelul anului 2013 starea drumului - modernizat în 1968, lasă mult de dorit. Pe calea ferată cea mai apropiată gară este Bixad - gară accesibilă pe Magistrala CFR 400 - spre vest și, apoi Târgu Secuiesc - situat pe linia secundară 404 - conectată la Magistrala 400 în Sfântu Gheorghe.[3] Climă[modificare Climatul regiunii este echivalent cu cel subalpin. Iernile sunt lungi și verile scurte și relativ răcoroase, iar primăverile și toamnele sunt echilibrate. Prima zi de ger vine între 5 și 10 octombrie, iar ultimele zile de ger apar între 24 - 30 aprilie. Sezonul de vegetație este de aproximativ 5,5 luni. În bazinul Turiei, temperatura medie anuală este de 5,8 - 7,6 °C, depinzând de altitudine. Aerul este în general umed, formându-se foarte des ceață care se ridică o dată cu încălzirea vremii. Iarna ceața devine persistentă însă, chiar și în zile însorite. Media de precipitații este între 750 - 870 mm. Cele mai multe precipitații se întâlnesc în iunie și mai, iar cele mai puține sunt toamna. Dacă anual media zilelor cu precipitații sub formă de zăpadă atinge 40 - 50, media celor cu ploaie este de aproximativ 110 - 125 de zile. Solul este însă acoperit - în medie, de zăpadă, 95 - 120 zile pe an. Cadrul natural În zonă altitudinea și înclinarea versanților au variații semnificative. Aparținând unui areal vulcanic, locația are drept caracteristică fenomene postvulcanice, precum mofete, grote sau peșteri ori izvoare de apă minerală.[2] În ceea ce privește conurile vulcanice, Ciomatu (1.301 m) este situat în raport cu Puturosu (1143 m), la vest, iar Muntele Cetății (1057 m) se află la est de acesta. Un alt con - Muntele Bolondoș (maghiară Bolondos hegy, 1084 m), se află spre nord-vest. Structura geologică Este relaționată cu grupa vulcanilor Ciomatu-Puturosu - cea mai tânără formațiune vulcanică a Munților Harghita.Apăruți în Neogen, ei au avut ultimele erupții în Pleistocen. De-a lungul faliilor create în sedimentele cretacice carpatice, lava andezitică a dezvoltat intruziuni și efuziuni care au antrenat materiale sedimentare. Andezitele cu biotit și amfiboli au suferit alterări masive, explicație - de exemplu, a prezenței caolinului în zonă (la nivelul unui abrupt de lângă Peștera Puturoasă).[8] Văile pâraielor bazinului Turiei sunt săpate în marne și gresii. În arealul montan solurile sunt brune și brune acide, iar în microdepresiunea Bálványos apar soluri argiloiluviale podzolice și mai puțin soluri litomorfe. Zăcământul hidromineral este localizat în fisurile grezoase și argiloase ale flișului intern al Carpaților Orientali, apele obținîndu-și sarcina minerală în contact cu rocile subterane. Circulația spre suprafață a dioxidului de carbon și cea a altor gaze, este facilitată de numeroasele dislocări ale scoarței. Curechi de munte (Ligularia sibirica) Flora și fauna Zona se încadrează regiunilor biogeografice atât alpină cât și continentală Vegetația este formată din păduri de conifere în amestec cu foioase. Se mai găsesc turbării asocitate vegetației forestiere, locuri unde apar plante rare specifice zonelor mlăștinoase[2]. Dintre acestea, roua cerului (Drosera rotundifolia) și curechii de munte (Ligularia sibirica) - specie de interes comunitar a sitului Natura 2000 Ciomad-Balvanyos[14], sunt relicte glaciare. Fauna zonei include și specii protejate cum ar fi: (ursul, râsul, lupul), dar și unele specii de lilieci și amfibieni. Rețeaua hidrografică Aparține în principal bazinului pârâului Turia (maghiară Torjai), care prin Șaua Sărată (maghiară Sós-mezõ) - prin care se face legătura Muntelui Puturosu cu Munții Bodoc, intră în contact - spre vest cu bazinul pârului Jombor (maghiară Zsombor). Pârâul Turia se formează prin contopirea pârâului Sărat care coboară din șa despărțind Muntele Puturosu de Munții Bodocului (cu afluenții de dreapta Csiszár și Cserepes) și Bálványos (care desparte Muntele Cetății de Muntele Puturosu). Izvoarele băilor Csiszár se află în cea mai mare parte pe dreapta pârâului Csiszár, între acesta și pârâul Cserepes. Cele ale Băilor Valató și Hammás precum și Izvoarele Bukki sunt situate dincolo de șa, în bazinul superior al pârâului Jombor. Istorie Denumirea locului se asociază unui substantiv adjectival, maghiară bálvány = bulumac[B] (în interpretare liberă = loc plin de stâlpi, poate de trunchiuri). Muntele Puturos cu împrejurimile sale este amintit încă din 1344. Prima atestare documentară are loc în 1756, fiind vorba de un loc în pădure maghiară hosszu tölgy - -stejarii lungi", aflat la hotarul satului Turia maghiară Torjai. în 1767, se menționează utilizarea - pentru cură, a gazelor sulfuroase. Primele amenajări necesare curei balneare și facilități turistice se construiesc aici în 1895. Spre finalul secolului XIX se construiește local - pentru a folosi gazele emanate de Peștera Puturoasă, o fabrică de lichefiere a dioxidului de carbon (prima de acest fel din arealul Carpatic). Aceasta a funcționat până în 1916, când a căzut pradă flăcărilor în timpul luptelor duse de trupele românești. Succesiv Primului Război Mondial, stațiunea se dezvoltă pe actualul amplasament, centrat de Băile Transilvania (foste - maghiară Várpad). Având la bază proiectul arhitectului Grigore Ionescu, în 1930 se construiește aici un Sanatoriu TBC - actual sediu al hotelului Best Western. Dupa 1968 în stațiune s-a organizat în fiecare an un festival de folclor, în luna aprile. Actual, zona stațiunii face parte din două areale de protecție Natura 2000: ROSCI0037 - Ciomad-Balvanyos (de interes comunitar) și ROSPA0082 - Munții Baraolt și Bodoc (de importanță avifaunistică). Repere balneare Stațiunea Bálványos, așa cum este astăzi cunoscută, este de fapt formată prin contopirea a trei colonii de băi: Turia (maghiară Torjaifürdő) - cea mai veche (situată în pasul Turia), Csiszár (maghiară Csiszárfürdő) și Transilvania ( anterior numită - mai înainte de a fi cumpărate de către Banca Transilvania, maghiară Várpadfürdő).De partea cealaltă a trecătorii - spre valea Oltului, băile din bazinul superior al pârâului Jombor sunt cunoscute drept Băile Mikes (maghiară Mikesfürdő). Între 1860-1880 contele Mikes Benedek construiește bazinele de pa valea pârâului Jombor (care aveau să fie ulterior în secolul XX neglijate). Istoria modernă este însă legată de nobilul maghiar Csiszár Dénes, care, după ce a cumpărat terenul ce aparținea domeniului baronilor din Turia, după propriile sale planuri a finanțat construirea Băilor Csiszár. Descoperirea zonei de izvoare minerale cu proprietăți curative situată la sud-vest de Muntele Cetății este legată de o poveste locală romanțată. Aceasta afirmă că pe la 1889 în timpul unei vînători desfășurate aici, nobilul - obosit fiind, a cerut un scaun pentru odihnă și, când acesta a fost înfipt în pământ, din găuri a ieșit apă. Om de afaceri fiind, Csiszár Dénes a apreciat cum trebuie potențialul acelor ape carbogazoase. În a doua jumătate a secolului XX, aici existau instalații pentru băi calde cu apă minerală carbogazoasă în vane și bazine, bazine în aer liber cu apă minerală carbogazoasă, mofete și instalații de electroterapie și hidroterapie.